Category: Blog

Suntem in plina pandemie cu COVID-19. Este cunoscut faptul ca majoritatea celor care au pierdut lupta cu coronavirus au avut ca principala comorbiditate obezitatea.

Obezitatea reprezinta o afectiune medicala in care excesul de grasime din organism determina afectarea starii de sanatate. O persoana se considera obeza daca indexul de masa corporala (IMC) depaseste valoarea de 30 kg/m2. IMC-ul se calculeaza prin raportul dintre greutate si inaltimea la patrat. O persoana normoponderala are un IMC intre 18 si 25 kg/m2. Intre 25 si 30 kg/m2 sunt persoanele supraponderale, iar peste 30 kg/m2 persoana este considerate obeza. Ea apare printr-o combinatie de factori, respectiv o crestere a aportului alimentar, o scadere a activitatii fizice si o serie de factori genetici.

Obezitatea este considerata maladia secolului 21. Studiile au aratat ca in lume peste 600 de milioane de oameni (12%) sufera de aceasta maladie. Mai grav este faptul ca din acestia peste 100 de milioane sunt copii.

Romania se afla la ora actuala pe un deloc onorant loc 3 in Europa, atat in ceea ce priveste obezitatea la adulti, cat si la copii si adolescenti.

Obezitatea atrage dupa sine o serie de afectiuni, unele dintre ele extrem de grave si care scurteaza durata de viata. In primul rand sunt afectiunile cardiovasculare, hipertensiunea arteriala. In al doliea rand este diabetul zaharat tip II, in care aparitia lui este direct legata de cresterea in greutate. Problemele respiratorii ce apar pot fi extrem de grave, mai ales ceea ce se chema “apneea in timpul somnului”. Daca la acestea adaugam problemele osteo-articulare, de coloana vertebrala, genunchi, etc., problemele vasculare periferice si deloc de neglijat problemele de izolare sociala, avem tabloul unei unei afectiuni cu rasunet general.

In zilele noastre tratamentul obezitatii este considerat principalul element de prevenire a unei cauze importante de deces prematur. Problema tratarii acestei afectiuni trebuie rezolvata intotdeauna printr-o colaborare multidisciplinara: nutritionist, internist, psiholog, chirurg.

Daca o persoana are un IMC de peste 40 kg/m2 se considera ca pe prim plan apare chirurgia. Studiile au aratat ca orice tentativa de scadere in greutate cu ajutorul dietelor, a medicamentelor nu dau rezultate. Adica dupa o scadere in greutate, la intreruperea tratamentului apare o crestere in greutate mai mare decat initiala.

Ce tipuri de interventii bariatrice exista, care sunt acestea si in ce situatii sunt indicate?

Interventiile bariatrice sunt numeroase, dar au un numitor comun prin faptul ca astazi, toate se efectueaza minim invaziv, ceea ce inseamna pentru pacient o scadere semnificativa a riscurilor complicatiilor postoperatorii legate de o incizie intr-un perete abdominal de dimensiuni, uneori considerabile, iar pe de alta parte o recuperare la parametrii anteriori mult mai rapida.

In functie de modalitatea prin care aceste interventii determina scaderea in greutate, interventiile bariatrice se pot imparti in: interventii restrictive si interventii malabsorbtive.

Daca discutam despre interventiile restrictive putem vorbi in principal de inelul gastric (gastric banding) si gastrectomia longitudinala (gastric sleeve). Sigur ca putem discuta si despre alte astfel de interventii (vertical banded gastroplasty sau plicatura gastrica), dar astazi in arsenalul terapeutic pe primele locuri se mentin cele doua interventii mentionate anterior.

Inelul gastric inseamna montarea unui inel de silicon in jurul portiunii initiale ale stomacului. Astfel se creeaza deasupra acestuia un mic rezervor, care atunci cand se destinde cu cantitati mici de alimente determina aparitia senzatiei de satietate. Operatia este usor suportata de catre pacient, cu riscuri practic nule imediat postoperator, ceea ce a dus la un avant foarte mare in chirurgia obezitatii in anii 2000. Exista, insa, o serie de inconveniente, motiv pentru care, astazi, aceasta interventie se practica sporadic. Inelul gastric poate fi „pacalit” de catre pacienti, in sensul ca unii dintre ei au descoperit ca daca mananca de exemplu inghetata, aceasta se topeste, trece usor de inel si aduce un aport caloric substantial, motiv pentru care rezultatele nu au fost bune, daca pacientul nu a inteles ca interventia inseamna un ajutor in schimbarea stilului de viata. De aici importanta consilierii nu numai nutritionala, cat si psihologica in succesul terapiei. De asemenea aceasta operatie a scazut in ponederea tratamentului obezitatii pentru ca numarul complicatiilor postoperatorii tardive este foarte mare. Inelul poate aluneca, inelul poate eroda peretele gastric si pot sa apara si alte complicatii, motiv pentru care practic aproape toate inelele montate la inceputul anilor 2000 au trebuit a fi extrase.

Gastrectomia longitudinala este astazi cea mai frecventa interventie bariatrica, datorita unori avantaje incontestabile. Ea inseamna sectionarea stomacului pe toata lungimea lui si ramane un tub gastric foarte mic de 50-100 ml. Tot restul stomacului se indeparteaza, ca atare se elimina si portiunea superioara a stomacului care secreta un hormon (ghrelina), care este considerat „hormonul foamei”. Ca atare dispare aproape complet senzatia de foame, ingeram la ora mesei mancare, dar nu are unde sa intre mai mult de cateva linguri. Rezultate foarte bune. Exista si o serie de complicatii imediate postoperatorii, legate de lungimea mare a unei suturi pe stomac (sangerari, fistule), dar procentul lor a scazut foarte mult (sub 1 %) prin standardizarea interventiei.

A doua mare categorie de interventii sunt cele malabsorbtive, din care pe prim plan se situeaza by-pass-ul gastric. Reprezinta anastomozarea unei portiuni a intestinului subtire la portiunea superioara a stomacului, realizand astfel o ocolire a stomacului in circuitul alimentar, ca atare alimentele vor fi digerate mult mai greu in intestinul subtire. Scaderea ponderala este semnificativa prin aparitia fenomenelor de malabsorbtie a principiilor alimentare.

In principiu toate aceste operatii determina scaderea in greutate, ceea ce face ca toate afectiunile generate de obezitate sa scada sau sa dispara. Acest efect are un rasunet extrem de favorabil asupra afectiunilor cardiovasculare, a hipertensiunii arteriale si asupra diabetului zaharat, care pot sa dispara. Motiv pentru care la ora actuala chirurgia bariatrica a devenit chirurgia metabolica, reprezentand o optiune importanta a tratamentului unor forme de diabet zaharat tip II, si nu numai.

Exista cazuri in care interventia nu poate fi efectuata sin cauza unor afectiuni prexistente si care ar fi acestea?

Da, exista situatii in care interventiile sunt contraindicate. Acestea insemana probleme cardiace mari cu insuficienta cardiaca importanta, cu boala coronariana instabila, cu afectari pulmonare majore. Practic fiind vorba de interventii sub anestezie generala, toti factorii care contraindica o astfel de anestezie reprezinta contraindicatii. In plus daca suntem in fata unor dependenti majori de alcool, de droguri, sigur ca avem de a face cu o contraindicatie. Tulburarile psihice importante reprezinta de asemenea o contraindicatie.

Care este varsta minima si cea maxima la care se poate efectua o interventie bariatrica?

Initial protocoalele internationale au stabilit ca interval de efectuare a interventiilor bariatrice intre 18 si 65 ani. Din pacate obezitatea la copii a crescut alarmant, iar problemele de sanatate la aceasta categorie de viata au crescut semnificativ. Aceasta a dus la scaderea varstei minime. Au fost situatii in care la 15 ani copilul avea 180 de kg cu rasunet important cardio-vascular. Este evident ca nu se putea astepta varsta majoratului, cand poate ca problemele ar fi devenit insurmontabile. In ceea ce priveste varsta maxima, studiile recente au aratat ca si peste 65 de ani daca se efectueaza astfel de interventii, pot avea beneficii substantiale asupra calitatii vietii, asupra co-morbiditatilor si a sperantei de viata.

In concluzie exista niste recomandari, dar tratamentul trebuie aplicat individual luand in calcul toti factorii.

Ce complicatii pot aparea?

Exista o serie de complicatii imediate legate de interventia chirurgicala, care este una complexa si bineinteles necesita o expertiza corespunzatoare. Exista si o serie de complicatii tardive a fiecarei interventii in parte. In principal sunt legate de posibile aporturi insuficiente alimentare. Pot sa apara deficite de vitamine, de oligoelemente, de aceea este necesara o colaborare permanenta intre pacient si echipa terapeutica, pentru ca toate aceste deficiente trebuie corectate la timp, inainte sa apara complicatii specifice fiecarui deficit.

Cat dureaza o interventie?

Aceasta este o intrebare frecventa a pacientilor si la care raspunsul este „in chirurgie stii cand intri, nu stii cand termini”, dar daca operatia decurge normal, fara incidente ea poate varia de la 1 ora la 3 ore in functie de tipul interventiei, in functie de situatia locala. Va dau un exemplu, nu este acelasi lucru sa operezi un pacient de 120 de kg cu unul de peste 200 de kg. Nu timpul operatiei este definitoriu, ci siguranta pacientului si succesul interventiei — acestea sunt prioritare pentru clinica MedVarix.

Perioada postoperatorie este dureroasa? Cat dureaza recuperarea si in cat timp pacientul isi va putea relua activitatea obisnuita?

In general spitalizarea postoperatorie inseamna 2-3 zile, timp in care se reia o alimentatie conform indicatiilor. Durerile sunt absolut minime, pentru ca discutam despre interventii minim invazive, iar durerile sunt legate de marimea inciziei. Recuperarea la activitatea premergatoare interventiei insemana 2-3 saptamani. Discutam despre medie, pentru ca in practica tine de gradul de sensibilitate a fiecarui pacient. Sunt situatii in care pacientii au inceput activitatea la mai putin de o saptamana.

In cat timp se vor observa efectele pozitive ale interventiei? Care este timpul ideal de slabire?

Efectele pozitive se observa imediat, pacientii se simt foarte bine dupa 2-3 saptamani. Scaderea sau disparitia spre exemplu a hipertensiunii arteriale sau a diabetului se observa in primul trimestru. Scaderea ponderala nu este o constanta, in general in prima luna se slabeste cel mai mult, ulterior acesta diminua progresiv pana la 6 luni si un an. Sunt momente in aceasta perioada in care raman la o greutate constanta 1-2 saptamani, urmand ca ulterior sa scada accentuat.

Cate controale se fac postoperator?

Aceste controale sunt extrem de importante, ele sunt stabilite la o luna postoperator, la 3 luni, la 6 luni, la un an si ulterior anual. Prima perioada este extrem de importanta vis-s-vis de noul status nutritional, ca atare toate aceste controale presupun investigatii multidisciplinare din nou, verificarea gastroenterologica, a constantelor de laborator, a statusului cardiovascular, de corectarea deficitelor nutritionale, etc.

Dupa operatie exista interdictii alimentare? Si nu ma refer doar la cantiate, ci si in ceea ce este permis sa se consume.

Fiecare centru de chirurgie bariatrica are un program personalizat de nutritie postoperatorie, dar in general ele se suprapun in linii mari. Respectiv, in prima luna pacientul este recomandat a fi alimentat doar cu alimente trecute prin blender, pentru ca sa nu supraincarcam tubul gastric. Dupa prima luna se poate trece la alimentatie normala, doar cantitatea este extrem de mica, 3-4 linguri de 4-5 ori pe zi. Practic nu exista interdictii majore, dar pacientul singur isi da seama ca daca forteaza sa manance peste limita, va varsa. Dupa prima luna incep si suplimentele cu vitamine si monitorizarea trebuie sa continue atent, cel putin in primul an.

Dupa gastric sleeve exista posibilitatea ca daca pacientul revine la vechile obiceiuri, stomacul sa se mareasca? Ce riscuri apar?

Asa cum am mentionat anterior, chirurgia nu este miracolul care rezolva boala, daca pacientul nu constientizeaza ca trebuie sa-si schimbe stilul de viata. Daca el va manca, desi nu este foame, daca va manca desi se simte satul, sigur ca stomacul restant se va dilata. Si atunci dupa cativa ani in care am ajuns la o greutate normala, vom incepe sa ne ingrasam din nou.

De aceea rolul consilierii psihologice este foarte important. Daca totusi ajungem sa ne ingrasam din nou, exista solutii? Bineinteles. Si atunci se stabileste care interventie este potrivita fiecarui pacient, pentru ca trebuie sa alegem intre un re-sleeve, un by-pass gastric sau o interventie mai complexa, respectiv diversia bilio-pancreatica.

In concluzie chirurgia bariatrica reprezinta de fapt o legatura intre medic si pacient pentru toata viata, dincolo de o simpla interventie chirurgicala.

Dupa o interventie de acest tip pacientul poate face sport?

Bineinteles, chiar este recomandata miscarea din prima luna. Ulterior activitatea fizica trebuie crescuta. Intotdeauna dupa o scadere ponderala apar si surplusuri de piele, multe dizgratioase, unele cu probleme serioase. O mare parte din piele in exces se va retracta prin activitate fizica. Pacientii ma intreaba, ce facem cu sorturile de piele ce apar. Recomandarea de excizare a surplusului de piele este dupa cel putin un an, pentru ca in acesta perioada prin sport, miscare, o mare parte din surplus dispare.

In concluzie chirurgia bariatrica este o chirurgie complexa, dificila. Ea se adreseaza de multe ori unor pacienti care in ciuda aspectului („gras si frumos”) sunt extrem de fragili. Inseamna implicarea pacientului si a unei a echipe extrem de numeroase de chirurgi, anestezisti, gastroenterologi, pneumologi, cardiologi, nutritionisti, radiologi, psihologi, etc.

Va asteptam la Clinica MedVarix pentru un consult!

Stiai ca peste 50% din populația planetei sufera de hemoroizi? Femeile insarcinate sunt predispuse sa dezvolte hemoroizi externi si mai ales complicatii ale acestora.

Hemoroizi interni si externi

Hemoroizii reprezinta dilatatia venelor de la nivelul canalului anal. Dilatatia simpla a acestor vene trebuie identificata cu notiunea de boala hemoroidala doar in masura in care genereaza simptome ca sangerare, senzatie de presiune, prurit etc. sau se complica.

In functie de locul in care apar, vorbim despre:

• Hemoroizi externi: tumorete vizibile la nivelul orificiului anal
• Hemoroizi interni: vizibili la explorarea canalului anal prin anuscopie

Odata ce s-a declansat procesul lor de crestere, hemoroizii nu descresc si se pot agrava in timp.

De ce apar hemoroizii – cauze

In aparitia hemoroizilor sunt implicate o multitudine de afectiuni, dar si situatii firesti cum sunt sarcina si nasterea, care produc stagnarea sangelui in venele din etajul abdominal inferior, precum si modificari in structura peretilor venosi (predispozitie ereditara prin calitatea mai slaba a tesutului elastic, inflamatie locala).

Printre cele mai intalnite cauze ale aparitiei hemoroizilor se numara:

• tulburarile de tranzit intestinal: constipatia, diareea
• sedentarismul
• statul prelungit in pozitia sezut
• un regim alimentar bogat in proteine si sarac in fibre
• consumul de alcool
• consumul prelungit de condimente picante
• eforturi dese, repetate, depuse in momentul defecatiei
• aparitia sarcinii (in mod obisnuit, hemoroizii dispar dupa nastere)
• obezitatea

Simptome

Frecvent intalnite atunci cand pacientii cu hemoroizi solicita consult medical sunt:

• Sangerarile anale – sunt simptome caracteristice si alarmante ale hemoroizilor – acestea pot fi la inceput minore, legate de defecatie, pentru ca pe masura ce boala evolueaza sa devina importante cantitativ, uneori continue
• disconfortul local, de la senzatia de tensiune locala, golire incompleta post-defecatie, prurit (mancarime) pana la durerea severa cand apar complicatiile, tumoretele moi (pachetele hemoroidale) din jurul orificiului anal
• senzatie neplacuta in momentul asezarii pe scaun
• secretii muco-purulente – mai rar

Complicatii ale hemoroizilor

In lipsa unui diagnostic sau amanarea tratamentului pentru hemoroizi, pot duce la aparitia unor complicatii. Printre cele mai intalnite sunt:

• sangerarile repetate
• anemia secundara sangerarilor locale, chiar in cantitati mici
• tromboza hemoroidala
• prolaps hemoroidal – netratati la timp, hemoroizii se alungesc, prolabeaza, adica ies prin orificiul anal, se fisureaza, se suprainfecteaza
• fisura anala

Tratament pentru hemoroizi

In functie de stadiul evolutiv al bolii stabilit in urma unui examen proctologic se recomanda:

• tratament conservator – trofic pentru peretele venos, antialgic, antiinflamator
• indepartarea pachetelor hemoroidale (in stadii mai avansate), care se poate realiza prin
• tehnici minim invazive, prin varianta sa de aplicarea de benzi elastice ischemiante ce se poate realiza in ambulatoriu, cu disconfort minim
• interventii chirurgicale clasice, care presupun internare, anestezie, recuperare mai dificila

Cum se procedeaza?

Sedinta in sine dureaza foarte putin, cateva minute, si presupune:

• introducerea unui anuscop pentru inspectarea zonei
• aspirarea usoara a hemoroidul respectiv
• aplicarea unei benzi elastice la baza hemoroidului
• in scurt timp, aproximativ 5-7 zile, pachetul hemoroidal se necrozeaza, cade si ramane o suprafata cruda, ca dupa orice taietura fina, care se inchide. Pachetul se elimina odata cu scaunul, nu este necesar sa te prezinti la medic.

Beneficiile tratamentului:

• nu necesita intreruperea activitatilor zilnice
• durere minima
• restrictii minime post-interventie

Cum previi aparitia hemorizilor

Pentru a evita disconfortul produs de hemoroizi, va recomandam sa:

• evitati constipatia
• evitati sedentarismul, pentru ca obezitatea este un factor favorizant al aparitiei hemoroizilor
• urmati un regim echilibrat, bogat in fibre care stimuleaza tranzitul intestinal, si sa va hidratati corespunzator
• mentineti o toaleta riguroasa – folositi hartie igienica uscata simpla, nu parfumata, sau servetele umede
• nu stati pe vasul de toaleta mult timp si nu va fortati

Hemoroizi in sarcina

In timpul celor 9 luni de sarcina, organismul femeii trece prin numeroase transformari. Una dintre acestea, mai putin placuta, este aparitia hemorizilor, o problema ce afecteaza aproximativ 35% dintre gravide.

Cei mai importanti factori care duc la aparitia de hemorizi in sarcina sunt: constipatia, nivel crescut de progesteron, lipsa exercitiilor fizice, dieta saraca in fibre, lipsa aportului de lichide, cresterea in greutate a mamei, dar si o greutate mai mare a fatului. Pentru a calma disconfortul creat de hemoroizi in sarcina, se recomanda baile de sezut in apa calduta, compresele pe zona afectata cu gheata, igiena atenta.

Ecografia reprezintă una din cele mai folosite metode imagistice de diagnostic medical. Ea se bazează pe utilizarea ultrasunetelor (unde sonore de înaltă frecvență, nedetectabile de auzul uman, în cazul ecografiei fiind între 2 și 15 MHz) generate de sonde (transductori) cu elemente piezoelectrice ce transformă energia electrică în vibrație mecanică. Aceleași elemente piezoelectrice transformă ultrasunetele ce se întorc la sondă înapoi în semnale electrice, acestea fiind analizate, amplificate și afișate pe un ecran ca informații anatomice și funcționale.

Ecografia funcționează pe același principiu ca al radarului. Așadar, este important de înțeles conceptul de impedanță acustică a unui mediu. Ea reprezintă rezistența pe care o întâlnesc ultrasunetele la propagarea prin medii diferite și depinde de densitatea și compresibilitatea acestora. Propagarea ultrasunetelor de la un mediu la altul este dependentă de diferența de impedanță dintre cele două medii. Cu cât aceasta este mai mare cu atât ultrasunetele au mai mari șanse să fie reflectate înapoi spre sursă, nereușind penetrarea. Din acest motiv nu reușim să folosim ecografia în cazul organelor cavitare (ex. plămâni) sau a oaselor.

Ecografia oferă în primul rând detalii anatomice. Astfel, un vas de sânge poate fi vizualizat în modul ecografic bidimensional, putând decela plăci aterosclerotice, embolii, disecții, obiecte străine intraluminale etc. Vasul poate fi măsurat, comprimat, urmărită relația cu structurile înconjurătoare și anatomia proprie, puncționat intraluminal sub ghidaj ecografic etc.

Cu ajutorul modului Doppler se pot oferi și detalii dinamice, foarte importante în patologia vasculară, unde trebuie analizat fluxul sangvin. Efectul Doppler poate fi explicat ca o modificare în frecvența și lungimea unei unde sonore în funcție de distanța dintre obiectul care generează unda și cel care o capturează. Astfel, spre exemplu, putem vizualiza o placă aterosclerotică în interiorul unei artere și măsura diametrul restant al vasului pe imaginea bidimensională dar și calcula viteza sângelui la nivelul leziunii respective și caracteriza forma undei sonore distal de leziune (trifazică, bifazică, monofazică) folosind efectul Doppler, toate aceste detalii contribuind la calcularea corectă a gradului de îngustare al vasului arterial și al impedimentului funcțional creat de această îngustare.

Avantaje și dezavantaje

Principalele avantaje ale examenului ecografic în patologia vasculară sunt că este neinvaziv, accesibil, flexibil și oferă informații dinamice.

Neinvazivitatea acestei metode de examinare o face metoda preferată în numeroase circumstanțe:

• pacienți tineri ce necesită diagnostic sau tratament ghidat ecografic: în chirurgia vasculară avem ca exemplu pacienții cu sindroame congenitale (Marfan, Turner, Ehlers-Danlos);

• paciente însărcinate (spre exemplu, diagnosticarea trombozei venoase profunde în sarcină sau diagnosticul și/sau monitorizarea unui anevrism splenic);

De asemenea, merită menționat avantajul examenului ecografic Doppler în chirurgia vasculară de a putea oferi informații dinamice, spre deosebire de un examen computer tomograf angiografic. Astfel, spre exemplu, un examen static nu poate uneori decela dacă o leziune arterială este sau nu funcțional importantă (dacă întrerupe fluxul sangvin destul cât să cauzeze simptomatologie). În aceste cazuri, ecografia Doppler poate calcula viteza sângelui la nivelul leziunii precum și caracteriza Doppler fluxul sangvin distal de aceasta (trifazic, bifazic, monofazic), ceea ce va ajuta la stabilirea necesității tratamentului chirurgical al respectivei leziuni.

Dezavantajele examenului ecografic sunt următoarele:

• rezultatul este dependent de experiența ultrasonografistului;
• nu oferă imagini reconstruibile tridimensional și prin urmare poate necesita în diverse cazuri completarea cu un alt examen radiologic (o situație întâlnită des în practică);
• unele examene ecografice necesită un timp îndelungat de scanare;
• rezultatele sunt limitate în anumite zone anatomice.

În chirurgia vasculară, aplicabilitatea ecografiei este foarte vastă. O folosim așadar în toate patologiile arteriale și venoase. Iată câteva exemple clasice:

• diagnosticul trombozei venoase profunde, în special la nivelul membrelor;
• diagnosticul insuficienței venoase cronice (superficiale sau profunde);
• diagnosticul arteriopatiei obliterante cronice precum și urmărirea postoperatorie;
• diagnosticul ischemiei acute de membru superior sau inferior;
• diagnosticul și urmărirea pre și postoperatorie a anevrismului aortic/iliac/popliteu;
• diagnosticul și urmărirea postoperatorie a stenozei carotidiene;
• diagnosticul stenozei de arteră renală;
• pregătirea preoperatorie înainte de realizarea unei fistule arteriovenoase;
• ghidajul ecografic al procedurilor endovasculare;
• tratamentul pseudoanevrismelor de arteră femurală comună prin compresie ghidată ecografic și/sau injecție de trombină.

Important de știut pentru pacienți

Datorită numeroaselor detalii care le poate oferi ecografia în cazul patologiei vasculare, precum și multitudinii de vase sangvine ce le poate vizualiza, examenul va fi întotdeauna ghidat pe un anumit segment anatomic vascular. Așadar, după o anamneză (istoric medical) și examen clinic, medicul poate folosi ecografia ca și instrument adjunct ce îl poate ajuta în stabilirea unui diagnostic de certitudine. Ecografia nu este un instrument de diagnostic vascular folosit în lipsa sau total independent de o anamneză și/sau un examen clinic.

Există, bineînțeles, cazuri în care ecografia ori nu este de ajutor, ori nu este metoda imagistică ideală pentru a ajunge la un diagnostic de certitudine. Spre exemplu, pentru tratamentul chirurgical al anevrismului aortic este recomandat preoperator computer tomograful angiografic. Un alt exemplu îl reprezintă recomandarea complementării unei ecografii carotidiene cu a doua ecografie carotidiană realizată de un alt ultrasonografist (sau cu o altă metodă imagistică), înainte de stabilirea indicației de tratament chirurgical carotidian. Exemplele sunt nenumărate.

În funcție de patologia fiecărui pacient, chirurgul vascular va decide necesitatea utilizării (sau nu) a unei metode imagistice în urma examenului clinic. La nevoie aceasta poate fi repetată sau complementată de alte investigații. În patologia vasculară există numeroase studii ale căror rezultate sunt rezumate în metanalize ce ghidează deciziile clinice, de diagnostic și de tratament.

După cum am menționat mai devreme, ecografia este un examen neinvaziv. Așadar nu există niciun risc pentru pacient în cazul acestei proceduri, ea fiind și nedureroasă. În timpul procedurii, medicul sau ultrasonografistul ce o realizează, vă va comunica dacă este necesară schimbarea poziției, augmentarea anumitor zone anatomice (ex. în timpul examenului insuficienței venoase, cauza principală de vene varicoase, este necesară comprimarea gambei pentru a provoca întoarcerea venoasă și determina existența sau nu a refluxului venos) sau comprimarea zonei de investigat (ex. pentru decelarea trombozei venoase profunde la nivelul membrelor este necesară comprimarea venelor cu sonda ecografului).

Pe tot parcursul investigației este necesară utilizarea unui gel, ca interfață între sondă și piele, pentru a înlesni propagarea ultrasunetelor. Tot din acest motiv, înainte de o ecografie vasculară abdominală, în mod ideal, pacientul va fi în repaus alimentar (aerul din interiorul intestinelor poate face imposibilă vizualizarea vaselor de sânge). Pentru ecografiile vasculare de la nivelul membrelor superioare și inferioare, precum și la nivelul gâtului nu este necesar repausul alimentar.

Neinvazivă, accesibilă și flexibilă, ecografia Doppler este o sursă importantă de informații pentru chirurgul vascular, fiind folosită în toate patologiile arteriale și venoase. Pentru a programa o consultație, aveți la dispoziție numărul 0256 443 625.

Cu o prevalență ridicată în populația generală, varicele pot deranja atât estetic, cât și simptomatic. Cu diverse , insuficiența venoasă superficială necesită un diagnostic realizat de chirurgul vascular, cel care va indica și cea mai potrivită formă de tratament, fie că este conservator, fie că este chirurgical.

Tratamentul conservator (fără chirurgie):

• medicamentos: atunci când există simptomatologie (dureri, edem), pot fi încercate medicamente cu efect venotonic (de creștere a tonicității pereților venoși), însă ele au efect la mai puțin de 1 din 3 pacienți. Nu sunt dovedite însă a încetini evoluția insuficienței venoase.
• ciorapi medicinali cu compresie gradată: tratament demonstrat științific de ameliorare a simptomatologiei insuficienței venoase; este important de notat termenul „compresie gradată” și de folosit gradul de compresie corect.

Tratamentul chirurgical:

• clasic (invaziv): deconectarea venei superficiale cu reflux de la sistemul venos profund și îndepărtarea sa prin stripping sau flebectomie, precum și tratamentul tributarelor varicoase (prin flebectomii și/sau scleroterapie);
• minim invaziv: ablație termică prin radiofrecvență sau laser a venei superficiale cu reflux și tratamentul tributarelor varicoase (prin flebectomii și/sau scleroterapie)
• scleroterapie și/sau laser cutanat al telangiectaziilor
• ligatura sau tratament endovenos al venelor perforante
• laser pentru telangiectazii de mici dimensiuni (tratament cosmetic realizat de echipa de Dermatologie).

Bine de știut: deși tratamentul conservator este întotdeauna recomandat ca primă intenție, el nu va reuși niciodată îndepărtarea venelor varicoase. Așadar, tratamentul chirurgical rămâne singurul tratament definitiv al insuficienței venoase superficiale.

Riscul de recurență (de reapariție) a venelor varicoase după oricare din cele două metode principale de tratament chirurgical este de aproximativ 10%. Întrucât insuficiența venoasă este o afecțiune cronică, este posibil ca unii pacienți să aibă nevoie de tratament chirurgical repetat pe parcursul vieții.

Tratamentul chirurgical va fi întotdeauna personalizat anatomiei fiecărui pacient, în funcție de venele superficiale afectate. El combină adesea tehnicile deschise cu cele minim invazive, întotdeauna încercând a acorda pacientului rezultatul cel mai bun pe termen lung cu minim de invazivitate.

Clinica MedVarix oferă atât diagnostic complet (clinic și ecografic), cât și un plan individual de tratament (conservator și chirurgical) printr-o singură consultație inițială, toate aceste tratamente putând fi realizate în cadrul clinicii de către echipa de Chirurgie Vasculară, după caz împreună cu echipele de Anestezie și Terapie Intensiva, Radiologie sau Dermatologie.

Suntem intr-o perioada de profunde schimbari datorita pandemiei cu SARS-Covid 19.

Exista pretutindeni teama ca prezentarea in camerele de urgenta cu alte afectiuni ne expun unui risc major de contaminare si cu toate acestea nu putem neglija bolile cronice care au nevoie de asistenta medicala permanenta.

De aceea clinica Medvarix a ramas deschisa pe perioada pandemiei pentru a reprezenta un suport medical pentru pacientii aflati in suferinta.

Principalul scop al clinicii in aceasta perioada este oferirea de sevicii medicale cu masuri de protectie atat pentru personalul clinicii, cat si pentru pacienti, astfel incat actul medical sa se desfasoare in conditii de deplina siguranta.

Una din afectiunile deloc de neglijat este insuficienta venoasa cronica, o boala invalidanta si care nu de putine ori se insoteste de aparitia ulcerului varicos.

Ulcerul varicos reprezinta o lipsa de substanta sau, altfel spus, o plaga, situata cu predilectie la nivelul gambei, in treimea distala si cauzata de o circulatie venoasa necorespunzatoare .

Se insoteste  de modificari de pigmentare ale pielii, pielea devenind inchisa la culoare si foarte subtire, de durere, de fenomenul de subtiere al gambei – asa numita “glezna stransa de garou”, de diferite dermatite atrofice sau hipertrofice, toata simptomatologia asociata ranii reprezentand un handicap serios pentru pacient.

Initial se considera ca ulcerul varicos apare la persoanele varstnice. In prezent datorita cresterii frecventei boli venoase cronice (peste 50 % din populatia adulta), aparitia ulcerului venos la varste tinere a crescut. Astfel impactul economic al acestei boli devine deloc de neglijat.

S-au imaginat de-a lungul timpului diferite metode de tratament ale ulcerului venos.

Dermatologia si-a adus aportul ei prin imaginarea diferitelor unguente cicatrizante, care refac structura celulara si favorizeaza epitelizarea.

Chirurgia a rezolvat problema de fond prin tratamentul chirurgical al refluxului si dilatatiilor venoase , prin tratamentul invaziv scleroterapic al perforantelor si prin curatarea chirurgicala a plagii (debridare).

Rezultatele tuturor acestor tratamente cumulate au fost foarte bune, insa nu perfecte. Acest lucru a lasat loc imbunatatirilor.

Astfel a parut LumiHeal – o terapie inovatoare care inchide ulcere varicoase si orice alte plagi prin lumina fluorescenta.

Terapia este usor aplicabila pacientului si aproape nedureroasa. Ea consta in aplicarea unui gel cu molecule active la nivelul plagii. Acest gel este activat cu ajutorul unei lampi cu lumina fluorescenta. Prin activarea gelului este stimulata vindecarea la nivel celular, este inhibat raspunsul inflamator care sta la baza formari plagii, este stimulata oxigenarea tisulara, rezultatele aparand dupa 3-4 sedinte de tratament.

Rezultatele foarte bune nu s-au lasat asteptate, desi am implementat metoda de doar doua saptamani .

P.A -78 ani, Bucovat – “Dupa 2 utilizari ale lampi, durerile de la nivelul ranii au disparut.”

C.B -49 ani, Buzias -“Dupa 3 utilizari pielea arata curata si se vad mici regiuni in care se regenereaza.”

Pentru ca tratamentul boli venoase cronice este o constanta preocupare a centrului de excelenta in flebologie din clinica noastra, Medvarix Timisoara va astepta cu usile deschise in conditii de deplina siguranta pentru a va trata si a va redobandi confortul.

Injectarea cu acid hialuronic în buze este o procedură simplă ce acționează pentru a reface volumul pierdut în timp sau care a lipsit de la început. Forma conturului și rezultatul final este stabilit de medicul chirurg în funcție de preferințele fiecărei paciente, de asemeni și cantitatea necesară de injectat, dozarea acesteia și adâncimea potrivită.

Cantitatea de acid hialuronic este mică, densitatea acestuia este medie, iar tratamentul complet durează mai puțin de 30 minute. Procedura de injectare cu acid hialurnic în buze durează câteva secunde pentru fiecare zonă, nu este dureroasă, însă poate apărea o senzație ușoară de disconfort.

Efectul de mărire a volumului buzelor este imediat. Buzele devin mai voluminoase, senzuale, deosebit de naturale și definite estetic.

Umplerea ridurilor și șanțurilor cu acid hialuronic

Umplerea ridurilor cu acid hialuronic are ca scop dispariția totală sau parțială a acestora prin susținerea țesuturilor și structurilor feței ce au pierdut din elasticitate. Prin procedura de filling cu acid hialuronic se are în vedere diminuarea sau eliminarea ridurilor fine și superficiale din zonele delicate, cum ar fi cele din dreptul ochilor sau gurii.

Există două tipuri de acid hialuronic (cu densitate mică și medie), ce sunt utilizate pentru riduri fine (riduri perioculare, cearcăne), respectiv pentru riduri mari și adânci (șanțuri nazogeniene, nazolabiale, riduri periorale, liniile Marionette, riduri glabelare).

Tehnica de injectare cu canula atraumatică conferă un tratament mult mai confortabil, risc minim de apariție a echimozelor sau a altor efecte secundare, durată de refacere minimă, rezultat natural.  Se aplică în special în refacerea conturului și a volumului facial (pomeți, marginea mandibulei).

Procedura de injectare durează câteva minute, în funcție de numărul zonelor tratate, nu este dureroasă, însă poate apărea o senzație ușoară de disconfort.

Injectarea cu acid hialuronic pentru tratarea ridurilor și inclusiv pentru mărirea buzelor nu se recomandă gravidelor, mamelor care alăptează, persoanelor care urmează un tratament cu antiinflamtoare sau anticoagulante și nici celor ce prezintă infecții.

Înainte de injectare

Injecțiile cu acid hialuronic se pot face în prima ședință de consultație. Înainte de injectare, medicul chirurg se va interesa despre ce rezultate vrei să obții, cum vrei să arăți după, apoi va evalua aspectul facial și tonusul pielii din zonele ce urmează a fi injectate.

De asemenea, medicul se va interesa dacă ai alergii, sau diverse tratamente medicamentoase, care este istoricul tău din punct de vedere al bolilor sau afecțiunilor. Este foarte important să comunici și să răspunzi la toate întrebărilor medicului.

În cazul în care dorești umplerea ridurilor cu acid hialuronic, chirurgul va insemna punctele strategice în care se vor efectua injecțiile. Zonele de injectare vor fi curățate cu o substanță antibacteriană, apoi dacă ai o semnsibilitate la injecții, acestea se vor unge cu o cremă anestezică.

După injectare

La 3-4 ore după injectare edemul și roșeața vor începe să dispară, iar substanța va atrage apă către suprafața pielii, creând un aspect proaspăt și suplu, de aceea este necesar a se consuma cel puțin 2 l de apă/zi. Pentru a diminua senzația temporară de disconfort se vor aplica măști de geluri înghețate.

După procedura de umplere a ridurilor se poate aplica machiaj doar după 24 de ore și se interzice masarea agresivă la locul injectării sau expunerea la soare timp de 7 zile.

Riscuri

Deoarece există nenumărate surse de informare în care se prezintă că tratamentele prin injecții cu acid hialuronic nu prezintă riscuri și au o durată mai mare de acțiune, suntem nevoiți a face precizările de mai jos.

Deși sunt foarte rare cazurile în care pot apărea complicații, trebuie menționat că unele persoane pot fi alergice. Astfel, după injectarea cu acid hialuronic există riscul de apariție a roșeții, a edemelor sau umflăturilor ce pot persista câteva săptămâni, mai mult decât este normal (câteva ore). Dacă apar aceste inconveniente,  sunteți alergică la una din componentele acidului hialuronic și trebuie să anunțați medicul, iar pentru a diminua efectele nedorite se vor utiliza creme cu arnică sau vitamina K.

Pe termen lung nu există riscuri, deoarece acidul hialuronic este considerat a fi cea mai sigură substanță de umplere, fiind eliminat complet din organism după 9-12 luni de la injectare.

Costul: 250 euro/1 fiola Acid hialuronic 

mezoterapie – cu Sunekos 200 – tehnica punctiforma-  100 euro/sedinta

                        – cu Sunekos 1200 – cu canula – 150 euro/sedinta

La mezoerapie este nevoie de 3-4 sedinte la interval de 2 saptamani. 

INJECARE FACIALA BOTOX  – 250 euro/sedinta

TRATAMENT HIPERHIDROZA (BOTOX) – 300 euro

Unghia încarnată este o afecțiune provocată de un fragment de unghie care intră în piele provocând inflamație, durere și deseori infecție bacteriană.

Cauzele unghiei încarnate:

• Predispoziția familială – hipercurbura unghiilor
• Încălțămintea neadecvată
• Pedichiură incorectă
• Modificări osoase artrozice care schimbă poziția degetelor și implicit a unghiilor

Simptomele unghiei încarnate 

În stadiul de încarnare propriu-zisă apare durere, roșeață și inflamție, degetul devine asimetric, durerea la început este prezentă doar la atingere sau la mers pentru ca apoi să devină prezentă și în repaus, când se infectează poate să supureze și să miroase neplăcut.

Poate fi însoțită de apariția unei ciuperci (onicomicoză) manifestată prin schimbarea culorii și a formei unghiei.

Complicațiile unghiei încarnate

• Infecția care poate să ducă la un abces sau chiar la erizipel
• Granulom piogenic
• Hipertrofia repliului lateral apare în cronicizarea afecțunii și constă în îngroșarea excesivă a pielii în jurul unghiei

Tratamentul unghiei încarnate

În cazul încarnarii propriu-zise a unghiei și apariția granulomului tratamentul este chirurgical.

După efectuarea anesteziei locale, se excizează o porțiune din unghie, de obicei o fâșie de 1-3 mm, pe toată lungimea unghiei până la rădăcina ei însoțită de chiuretarea matricei unghiale.  Se mai poate realiza excizia chirurgicală a unui fragment de țesut periunghial, dacă este necesar, dar atunci se aplică și un fir de sutură pentru micșorarea defectului restant.

Va intrebati poate de multe ori: ”Oare am sau nu probleme cu venele?”. Daca va descoperiti cu unul din semnele sau simptomele prezentate in continuare, cu mare probabilitate suntetui suferinzi in cadrul unei boli venoase cronice.

Schematic, boala varicoasă are trei etape evolutive:

* Etapa prevaricoasă.

* Etapa varicelor constituite.

* Etapa complicațiilor.

Vom discuta in acest articol despre semne si simptome in cadrul etapei prevaricoase, in speranta ca cea mai mare parte din dumneavoastra veti veni sa ne contactati in acasta faza de debut a afectiunii.

În etapa prevaricoasă, semnele subiective sunt polimorfe și nu sunt însoțite de elemente obiective sau elemente obiective sărace. Astfel bolnavul ne menționează prezența de: greutate în gambă care este mai accentuată seara sau la ortostatism prelungit. Chiar poziția șezândă picior peste picior poate da această greutate prin jenarea circulației de întoarcere la nivelul spațiului popliteu. Pacientul poate menționa și edemul (umflarea picioarelor) la nivelul gambei, gleznei sau piciorului. Edemul este obiectivat mai ales seara și cedează la ridicarea picioarelor. Există deseori mențiunea unei jene dureroase care apare cand pacientul sta mult in picioare sau la ședere îndelungată fără alternarea poziției. Uneori bolnavul menționează parestezii (amorteli) sau picioare neliniștite noaptea.

La inspecția gambei și coapsei este posibil să nu existe elemente obiective. Poate uneori să fie prezent un desen venos normal mai intens vizibil sau să existe telangiectazii și venectazii..

Telangiectaziile (figura 1) sunt dilatații venoase intradermice cu diametrul până într-un milimetru. Ele au cel mai frecvent aspectul de ”coadă de mătură” sau de ”pânză de păianjen – spider veins”. Sunt dispuse mai ales pe coapsă la femei. Sunt asimptomatice – singurul dezavantaj fiind cel cosmetic sau sărac simptomatice – senzație de arsură la nivelul lor sau crampe dureroase nocturne asociate zonei topografice unde se găsesc. Telangiectaziile sunt alimentate de o venulă centrală care nu este întotdeauna vizibilă, de o dilatație varicoasă sau de o venă perforantă – prin

reflux – în această situație vena perforantă este situată perpendicular în centrul spiderului. Dacă sunt mai mari (dar până într-un milimetru) telangiectaziile sunt albastre și palpabile sub piele. Dacă sunt mai mici, culoareas lor este roșie. Se atenuează puțin la ridicarea membrului inferior.

Venectaziile (figura 2) (vene reticulare, vene albastre, varice intradermice) – sunt dilatații venoase subdermice cu diametrul între 1 și 3 mm, nepalpabile, cu traiect sinuos. Trebuie diferențiate de un desen venos normal mai accentuat al membrului inferior. Sunt asimptomatice sau prezintă simptome ca: senzația de arsură, durere și greutate locală, greutate în picior. Cea mai frecventă localizare este în spațiul popliteu sau pe părțile laterale ale membreleor inferioare. Deseori alimentează telangiectazii, fiind asemănate cu trunchiul unui copac pentru care coroana este reprezentată de telangiectazii.

Dragii nostri, bine v-am gasit!

Ne-am gandit ca pentru inceput sa va dam cateva informatii generale despre boala venoasa cronica.

Boala venoasă cronică reprezintă o afecțiune foarte răspândită în rândul populației adulte. Ca și alte afecțiuni este considerată apanajul stațiunii bipede.De-a lungul anilor au existat preocupări deosebite în elucidarea cauzelor bolii varicoase, precum și un interes major în descoperirea soluțiilor terapeutice optime de rezolvarea a afecțiunii.

Boala venoasă cronică sau insuficiența venoasă cronică reprezintă o patologie extrem de importantă în populație. În SUA aproximativ 23 % din populația adultă are un grad mai mare sau mai mic de vene varicoasea, ca parte a bolii venoase cronice. Dacă adăugăm și teleangiectaziile sau venele reticulare procentul ajunge la 80 % la bărbați și 85 % la femei.

În România studiile epidemiologice efectuate au arătat că incidența bolii în rândul populației adulte ajunge la 32 % până la 45 %, practic aproape unul din doi adulți are bolaă venoasă cronică.

Această afecțiune influenteaza calitatea vieții pacienților. Această prevalență crescută a bolii varicoase duce la un cost substanțial reflectat asupra sistemelor de sănătate, iar dacă punem la socoteală și costul important al complicațiilor acestei afecțiuni, în primul rând al ulcerului varicos, putem avea o privire de ansamblu asupra importanței insuficienței venoase cronice.

Putem considera boala venoasa cronica ca fiind o afectiune ce se adreseaza sistemului venos superficial si profund al membrelor inferioare, cu evolutie stadiala, simptomatologie polimorfa si evolutie lenta, finalizata fiind de aparitia ulcerului varicos. In randul populatiei este cunoscuta sub denumirea de varice, acest lucru datorandu-se faptului ca unul dintre semnele clinice prezente chiar din fazele de debut ale bolii sunt venele varicoase de diferite dimensiuni.

Pe intelesul tuturor, boala venoasa cronica este patologia care afecteaza circulatia de intoarcere a sangelui din picior catre inima si este caracterizata prin prezenta varicelor inca din fazele de debut, asociate cu durerile de gambe, edemele (umflarea picioarelor), leziunile

tegumentare (problemele la nivelul pielii picioarelor) si , in final, cu ulcer varicos (aceea rana care nu se vindeca de la nivelul gleznelor)

In momentul in care exista orice neplacere la nivelul mebrelor inferioare, pacientul trebuie sa se prezinte la medic pentru evaluare si diagnostic.